Sunt multe locuri în lume unde cuvintele par să aibă o rezonanță diferită, iar insula Lesbos este, fără doar și poate, unul dintre ele. Cunoscută istoric drept „Insula Poeziei”, patria legendarei poete Sappho și leagănul unei bogate tradiții literare, Lesbos își păstrează și astăzi aura aproape sacră, unde marea, verdele insulei și spiritul liber continuă să hrănească mințile creatoare. În cadrul taberei noastre literare, dedicată lecturii, conexiunilor umane și redescoperirii de sine prin filtrul marilor opere — precum ”Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis — am avut bucuria de a purta un dialog de suflet cu Stella Petridou.
Poetă, compozitoare, autoare a peste zece volume și președintă a Asociației Scriitorilor din Marea Egee, Stella Petridou poartă în sine un contrast fascinant: pe de o parte rigorile unei cariere de ofițer în Paza de Coastă Elenă, iar pe de altă parte, o sensibilitate artistică profundă și o pasiune neobosită pentru promovarea culturii. Pentru Stella, scrisul pe insula sa natală nu este o simplă îndeletnicire, ci o obișnuință plăcută și o responsabilitate de a continua moștenirea strămoșilor săi poeți.
Vă invităm să descoperiți o conversație inspirațională despre identitate, curajul de a fi autentic, puterea comunităților de lectură și modul în care poezia rămâne, chiar și într-o lume digitalizată și grăbită, cel mai bun remediu împotriva singurătății și singura cale sigură spre inimile oamenilor, dincolo de orice granițe geografice sau lingvistice.
[RO] Roxana Brănișteanu: Lesbos este cunoscută istoric ca „Insula Poeziei”, căminul lui Sappho și al unei lungi tradiții de scriitori. Cum îți influențează viața de aici stilul creativ și relația zilnică cu scrisul?
Stella Petridou: M-am născut pe o insulă binecuvântată. Nu este doar o insulă în care poezia înflorește, ci una în care înflorește însăși frumusețea vieții. Natura mă cheamă zilnic să scriu despre ea — despre verdele și albastrul ei, despre bogăția care dă sens și substanță existenței mele. Cu atât mai mult cu cât prin venele mele curge sângele strămoșilor mei, poeții care, mult înaintea mea, au cântat toate bunurile ei de preț, dând glas emoțiilor lor și tuturor gândurilor pe care le trezește în suflet contactul uman cu ea. Prin urmare, responsabilitatea mea — ca slujitoare a poeziei și a scrisului în general — pentru continuitatea și promovarea vieții intelectuale a acestui loc este mare. Și cum dorința mea de creativitate este la fel de mare, relația mea zilnică cu scrisul aici, pe „Insula Poeziei”, este o obișnuință plăcută și reconfortantă de la care nu aș dori sub nicio formă să mă abat.
[EN] Lesbos is historically known as the ‘Island of Poetry’, home to Sappho and a long tradition of writers. How does living on this island influence your creative flow and your daily relationship with writing?
I was born on a blessed island. It is not merely an island where poetry flourishes, but one where the beauty of life itself thrives. Nature calls upon me daily to write about her—about her greens and blues, and the richness that lends meaning and substance to my existence. This is all the more profound given that the blood of my ancestors flows through my veins—poets who, long before me, sang the praises of her precious gifts, giving voice to their emotions and to all the thoughts stirred within their souls by their human connection with her. So, my responsibility—as a servant of poetry and writing in general—for sustaining and highlighting the intellectual life of this place is significant. And since my drive for creativity is equally strong, my daily engagement with writing here, on the „Island of Poetry”, is a delightful and enjoyable habit—one I would not want to give up for anything.
[EL] Η Λέσβος είναι ιστορικά γνωστή ως το «Νησί της Ποίησης», πατρίδα της Σαπφώς και μιας μακράς παράδοσης συγγραφέων. Πώς επηρεάζει η ζωή σε αυτό το νησί τη δημιουργική σας ροή και την καθημερινή σας σχέση με τη γραφή;
Γεννήθηκα σε ένα νησί ευλογημένο. Δεν είναι απλά ένα νησί στο οποίο ανθεί η ποίηση, αλλά ένα νησί στο οποίο ανθεί η ίδια η ομορφιά της ζωής. Η φύση με καλεί καθημερινά να γράψω γι’ αυτήν, για το πράσινο και το γαλάζιο της, για τον πλούτο της που δίνει νόημα και ουσία στην ύπαρξή μου. Πόσο μάλλον, όταν στις φλέβες μου κυλά το αίμα των προγόνων μου, των ποιητών που ύμνησαν πριν από μένα όλα τα πολύτιμα αγαθά της, εξωτερικεύοντας τα συναισθήματά τους και όλες τις σκέψεις που προκαλεί στην ψυχή τους η ανθρώπινη επαφή μαζί της. Η δική μου ευθύνη λοιπόν, ως υπηρέτρια της ποίησης και της συγγραφής γενικότερα, για τη συνέχιση και την ανάδειξη της πνευματικής ζωής του τόπου αυτού είναι μεγάλη. Κι αφού και η διάθεσή μου για δημιουργικότητα είναι επίσης μεγάλη, η καθημερινή μου σχέση με τη γραφή εδώ, στο «Νησί της Ποίησης», είναι μια ευχάριστη και διασκεδαστική συνήθεια που δε θα ήθελα με τίποτα να διακόψω.
[RO] RB: Ca scriitoare care trăiește chiar în locul de naștere al poetei Sappho, cum simți că rezonează moștenirea ei în opera ta și în literatura greacă modernă de astăzi?
SP: Sappho este cea mai importantă poetă lirică a Greciei, o figură cu care se mândrește nu doar locul ei natal, ci o lume întreagă. Slujind eu însămi poezia lirică, simt că primesc de multe ori, conștient sau nu, influențe semnificative de la ea, iar acest lucru nu mă face deloc să mă simt inconfortabil. Deoarece numele ei este legat direct de iubire, consider că fiecare poem care preamărește iubirea în forma ei cea mai curată — fie că este vorba despre opera mea, despre literatura greacă contemporană sau despre cea universală — are ca sursă de inspirație marea noastră poetă. Iar acest lucru nu poate fi evitat sub nicio formă dacă vocea poetului își dorește să fie adevărată, spontană, autentică, profund confesivă și absolut emoționantă.
[EN] As a writer living in the very birthplace of Sappho, how do you feel her legacy resonates in your work and in modern Greek literature today?
Sappho is the most important Greek lyric poet—a figure in whom not only her birthplace but the entire world takes pride. As a practitioner of lyric poetry myself, I find that I often—whether consciously or not—draw significant inspiration from her, and I feel no qualms about this whatsoever. Since her name is inextricably linked to love, I believe that every poem celebrating love in its purest form—whether from my own work, contemporary Greek literature, or world literature—draws inspiration from our great poet. And this is something that simply cannot be avoided if the poet’s voice seeks to be true, spontaneous, authentic, deeply confessional, and profoundly emotional.
[EL] Ως λεσβία συγγραφέας που ζει στην ίδια τη γενέτειρα της Σαπφώς, πώς αισθάνεστε ότι η κληρονομιά της απηχεί στο έργο σας και στη σύγχρονη ελληνική λογοτεχνία σήμερα;
Η Σαπφώ είναι η πιο σημαντική Ελληνίδα λυρική ποιήτρια, για την οποία καμαρώνει όχι μόνο η γενέτειρά της, αλλά και ο κόσμος ολόκληρος. Υπηρετώντας και η ίδια τη λυρική ποίηση, θεωρώ ότι δέχομαι πολλές φορές, ασυναίσθητα ή μη, σημαντικές επιρροές από εκείνη, για τις οποίες δεν αισθάνομαι καθόλου άσχημα. Καθώς το όνομά της συνδέεται άμεσα με τον έρωτα, θεωρώ ότι κάθε ποίημα που υμνεί τον έρωτα στην πιο αγνή του μορφή, όχι μόνο δικό μου, όχι μόνο της σύγχρονης ελληνικής λογοτεχνίας, αλλά και της παγκόσμιας, έχει ως πηγή έμπνευσή του τη μεγάλη μας ποιήτρια. Κι αυτό δεν μπορεί σε καμία περίπτωση να αποφευχθεί, αν ο λόγος τού ποιητή θελήσει να είναι αληθινός, πηγαίος, αυθεντικός, βαθιά εξομολογητικός και απόλυτα συναισθηματικός.
[RO] RB: Scrisul funcționează adesea ca o oglindă a identității personale. Cum te modelează propriile experiențe de viață și identitatea temele și emoțiile pe care alegi să le explorezi în poezie și proză?
Consider că pentru ca un poet să își așterne adevărul pe hârtie, trebuie să fie autentic și, fără îndoială, sincer. Propriile mele experiențe de viață și stimulii pe care îi primesc zilnic — fie de la locul de muncă, fie din contactele sociale sau din mediul însuși care îmi îmbrățișează existența — îmi influențează, vrând-nevrând, modul de a gândi și de a scrie, iar acest lucru se revarsă spontan în conținutul operelor mele. În poeziile mele, dar și în proza mea, cititorul o va recunoaște pe omul Stella Petridou și tot ceea ce o definește ca întreg. Și, bineînțeles, va simți ce mă preocupă cel mai mult pe plan emoțional, moral, social, politic și economic. De aceea insist adesea spunând că poetul nu este izolat de mediul în care trăiește, și nici prozatorul. Ambii trăiesc în el și sunt influențați de el, prin urmare și temele pe care le dezvoltă în operele lor sunt subiecte care preocupă societatea noastră în ansamblu. Eu fac același lucru. Scriu despre tot ceea ce mă preocupă și despre tot ceea ce mă influențează direct sau indirect ca om și mă definește, pozitiv sau negativ.
[EN] Writing often serves as a mirror for personal identity. How do your own life experiences and identity shape the themes and emotions you choose to explore in your poetry and prose?
I believe that for a poet to capture their truth on paper, they must be authentic and, above all, genuine. My own life experiences and the stimuli I encounter daily—whether from my work, my social interactions, or the very environment that embraces my existence—inevitably influence my way of thinking and writing, and this spontaneously flows into the content of my work. In both my poems and my prose, the reader will recognize Stella Petridou the person—and all that defines her as a whole. Naturally, they will also sense what concerns me most deeply on emotional, ethical, social, political, and economic levels. That is why I often insist that neither the poet nor the prose writer is cut off from the environment in which they live. Both live within it and are influenced by it; consequently, the themes they explore in their works are issues that concern our society at large. I do the same. I write about everything that occupies my thoughts and everything that—directly or indirectly—influences me as a person and shapes me, whether positively or negatively.
[EL] Η γραφή συχνά λειτουργεί ως καθρέφτης της προσωπικής ταυτότητας. Πώς οι δικές σας εμπειρίες ζωής και η ταυτότητά σας διαμορφώνουν τα θέματα και τα συναισθήματα που επιλέγετε να εξερευνήσετε στην ποίηση και την πεζογραφία σας;
Θεωρώ ότι για να αποτυπώσει ο ποιητής την αλήθεια του στο χαρτί, πρέπει να είναι αυθεντικός και οπωσδήποτε αληθινός. Οι δικές μου εμπειρίες ζωής και τα ερεθίσματα που δέχομαι καθημερινά, είτε από τη δουλειά μου είτε από τις κοινωνικές μου επαφές είτε από το ίδιο το περιβάλλον το οποίο αγκαλιάζει την ύπαρξή μου, θέλοντας και μη επηρεάζουν τον τρόπο σκέψης και γραφής μου και αυτό αυθόρμητα διοχετεύεται στο περιεχόμενο των έργων μου. Στα ποιήματά μου, αλλά και στα πεζογραφήματά μου ο αναγνώστης θα αναγνωρίσει τον άνθρωπο Στέλλα Πετρίδου και ό,τι αυτόν τον χαρακτηρίζει συνολικά. Και φυσικά, θα διαισθανθεί τι είναι αυτό που με απασχολεί περισσότερο συναισθηματικά, ηθικά, κοινωνικά, πολιτικά, οικονομικά. Γι’ αυτό και επιμένω να λέω συχνά ότι ο ποιητής δεν είναι αποκομμένος από το περιβάλλον στο οποίο ζει, ούτε και ο πεζογράφος. Και οι δύο ζουν μέσα σ’ αυτό και επηρεάζονται από αυτό, επομένως και τα θέματα που αναπτύσσουν στα έργα τους είναι θέματα που απασχολούν την κοινωνία μας γενικότερα. Το ίδιο κάνω κι εγώ. Γράφω για όλα όσα με απασχολούν και για όλα όσα έμμεσα ή άμεσα με επηρεάζουν ως άνθρωπο και με ορίζουν θετικά ή αρνητικά.
„Este foarte important ca scriitorii să nu se simtă izolați de restul societății și neajutorați”
[RO] RB: În calitate de președintă a Asociației Scriitorilor din Marea Egee, care consideri că sunt cele mai mari provocări și recompense pentru scriitorii greci contemporani de astăzi?
Este foarte important ca scriitorii să nu se simtă izolați de restul societății și neajutorați. Uniunea Scriitorilor din Egeea își propune să își îmbrățișeze membrii, dezvoltând între aceștia legături puternice de solidaritate, prietenie și colegialitate. De asemenea, urmărește să îi încurajeze în actul creației, sprijinind și promovând opera lor prin toate mijloacele posibile, în special prin evenimente, acțiuni și publicarea de volume colective, pe care le promovează atât în interiorul, cât și în afara regiunii Egee, în Grecia și peste hotare. Provocarea în cazul meu, ca președintă a acestei Uniuni, este să reușesc să aduc laolaltă oamenii de cultură din Egeea, să îi îndemn și mai mult spre creație și să le protejez interesele intelectuale. Cred că până acum acest obiectiv a fost atins. Numărul autorilor noștri crește continuu, la fel și cel al lucrărilor noastre colective, iar bucuria de a împărtăși, realizată de fiecare dată prin acțiunile noastre comune, este mare. Iar acestea reprezintă cea mai mare recompensă pentru noi toți, deoarece ne aduc și mai aproape unii de alții și ne fac mai umani.
[EN] As the President of the Aegean Writers Association, what do you see as the biggest challenges and rewards for contemporary Greek writers today?
It is crucial that writers do not feel isolated from the rest of society or left without support. The Aegean Writers’ Association seeks to embrace its members by fostering strong bonds of solidarity, friendship, and professional camaraderie among them. It also aims to encourage their creative endeavors by supporting and showcasing their work in every possible way—primarily through events, initiatives, and the publication of collective works—which it actively promotes both within and beyond the Aegean region and Greece. The challenge for me, as President of this Association, is to succeed in uniting the intellectual figures of the Aegean, encouraging them to create even more, and safeguarding their intellectual interests. I believe that, so far, this goal has been achieved. The number of our authors is steadily growing, as is the volume of our collective works, and the joy of sharing—realized time and again through our joint initiatives—is immense. These elements constitute the greatest reward for us all, as they bring us closer together and make us more human.
[EL] Ως Πρόεδρος της Ένωσης Λογοτεχνών Αιγαίου, ποιες θεωρείτε ότι είναι οι μεγαλύτερες προκλήσεις και αμοιβές για τους σύγχρονους Έλληνες συγγραφείς σήμερα;
Είναι πολύ σημαντικό οι συγγραφείς να μη νιώθουν αποκομμένοι από την υπόλοιπη κοινωνία και ανυπεράσπιστοι. Η Ένωση Λογοτεχνών Αιγαίου επιδιώκει να αγκαλιάζει τα μέλη της αναπτύσσοντας μεταξύ των μελών της ισχυρούς δεσμούς αλληλεγγύης, φιλίας και συναδέλφωσης. Επιδιώκει επίσης την ενθάρρυνσή τους στη δημιουργία, υποβοηθώντας και προβάλλοντας το έργο τους με όποιον τρόπο μπορεί, κυρίως μέσα από εκδηλώσεις, δράσεις και εκδόσεις συλλογικών έργων, τα οποία προωθεί και διαφημίζει όσο μπορεί εντός και εκτός Αιγαίου, εντός και εκτός Ελλάδας. Η πρόκληση στη δική μου περίπτωση ως Πρόεδρος αυτής της Ένωσης είναι να καταφέρω να συνενώσω τους πνευματικούς ανθρώπους του Αιγαίου, να τους ωθήσω ακόμα περισσότερο στη δημιουργία και να προστατέψω τα πνευματικά τους συμφέροντα. Νομίζω μέχρι στιγμής ότι ο στόχος αυτός έχει επιτευχθεί. Οι συγγραφείς μας αυξάνονται συνεχώς, τα συλλογικά μας έργα επίσης και η χαρά του μοιράσματος που κάθε φορά επιτυγχάνεται μέσα από τις συλλογικές μας δράσεις είναι μεγάλη. Και αυτά είναι η μεγαλύτερη ανταμοιβή για όλους μας, καθώς μας φέρνουν ακόμα πιο κοντά και μας καθιστούν περισσότερο ανθρώπινους.
”Omul a pierdut deja controlul asupra propriei sale vieți”
[RO] RB: Cluburile de carte și taberele literare aduc cititorii și scriitorii împreună în moduri unice. Ce rol crezi că joacă comunitățile de lectură în menținerea literaturii vii și relevante în societatea modernă?
Comunitățile de lectură reprezintă astăzi cheia pentru a păstra literatura vie și actuală în societatea modernă. Având în vedere că interesul tuturor s-a îndreptat către nesemnificativ, trivial, superficial și efemer, impulsul pe care aceste comunități îl dau membrilor lor — de a-și găsi refugiu în carte, lărgindu-și astfel orizonturile intelectuale, recreându-se și cultivându-se moral și spiritual, apropiindu-se unii de alții, împărtășind momente prețioase și pline de sens și îmbogățindu-se în experiență și cunoaștere — este uriaș și demn de toate felicitările. Din acest motiv, activitatea lor trebuie sprijinită prin orice mijloc de către instituțiile competente, astfel încât nu doar interesul pentru literatură să rămână viu, ci și dorința oamenilor pentru o conexiune și o comunicare de calitate între ei să fie intensă.
[EN] Book clubs and literary retreats bring readers and writers together in unique ways. What role do you think reading communities play in keeping literature alive and relevant in modern society?
I believe that reading communities are now the key to keeping literature alive and relevant in modern society. Given that public interest has shifted toward the trivial, the banal, the superficial, and the ephemeral, the impetus these communities provide—encouraging their members to find refuge in books, thereby broadening their intellectual horizons, finding entertainment, fostering intellectual and moral growth, forging closer bonds, sharing precious and meaningful moments, and enriching their experience and knowledge—is immense and worthy of commendation. For this reason, their activities must be supported in every possible way by the relevant bodies, so as to keep not only the interest in literature alive but also the human desire for meaningful contact and communication strong.
[EL] Οι λέσχες ανάγνωσης και τα λογοτεχνικά σεμινάρια φέρνουν κοντά αναγνώστες και συγγραφείς με μοναδικούς τρόπους. Ποιο ρόλο πιστεύετε ότι παίζουν οι αναγνωστικές κοινότητες στη διατήρηση της λογοτεχνίας ζωντανής και επίκαιρης στη σύγχρονη κοινωνία;
Θεωρώ ότι οι αναγνωστικές κοινότητες αποτελούν πλέον το κλειδί για να διατηρηθεί στη σύγχρονη κοινωνία ζωντανή και επίκαιρη η λογοτεχνία. Δεδομένου ότι το ενδιαφέρον όλων έχει στραφεί στο ανούσιο, στο ευτελές, στο επιφανειακό και στο εφήμερο, η ώθηση που δίνουν στα μέλη τους οι κοινότητες αυτές, να βρουν καταφύγιο στο βιβλίο, επομένως να διευρύνουν τους πνευματικούς τους ορίζοντες, να ψυχαγωγηθούν και να καλλιεργηθούν πνευματικά και ηθικά, να έρθουν πιο κοντά ο ένας με τον άλλον, να μοιραστούν πολύτιμες και ουσιαστικές στιγμές και να πλουτήσουν σε εμπειρία και σε γνώση, είναι μεγάλη και άξια συγχαρητηρίων. Για τον λόγο αυτό η δράση τους πρέπει να ενισχύεται με οποιονδήποτε τρόπο από τους αρμόδιους φορείς, ώστε όχι μόνο να διατηρείται το ενδιαφέρον για τη λογοτεχνία ζωντανό, αλλά και η επιθυμία των ανθρώπων για ποιοτική επαφή και επικοινωνία μεταξύ τους έντονη.
„Opera lui Nikos Kazantzakis este astăzi mai actuală ca niciodată”
[RO] RB: Clubul nostru de lectură din această tabără este centrat pe romanul „Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis. Ca scriitoare greacă, cum privești astăzi pasiunea lui Zorba pentru viață și libertate și cum rezonează filosofia lui cu identitatea grecească modernă?
Trăim vremuri dure și dureroase. O epocă haotică, ce îl dezorientează pe om de la adevăratele sale scopuri, îl batjocorește și îl subevaluează, încercând prin toate mijloacele să îl zdrobească și să îl înstrăineze de propriul său sine. În mijlocul acestui peisaj tulbure de speranțe și vise, se pare că tehnologia joacă acum rolul principal în societatea de astăzi, cu tot ce implică aceasta. Nu mai există spațiu pentru reacție. Nu mai există libertate de exprimare și de acțiune, pentru simplul motiv că omul a pierdut deja controlul asupra propriei sale vieți. Bineînțeles că poartă el însuși vina pentru acest lucru, deoarece și-a provocat adesea norocul. Este de vină pentru aroganta și trufia lui, pentru revendicarea mai multor dorințe decât cele necesare pentru a-și asigura o viață confortabilă și de calitate pentru sine și pentru cei din jur. Opera lui Nikos Kazantzakis este astăzi mai actuală ca niciodată. Ea exprimă dorința omului de a se întoarce la propriul său sine. De a lepăda haina ipocriziei, a trivialității și a efemerului, pentru a trăi din nou libertatea pe care i-o oferă autenticitatea. Firește, o astfel de încercare nu este ușor de pus în practică. Dorința întâmpină adesea obstacole atunci când încearcă să se transforme în faptă, deoarece însuși sistemul social, politic și economic al epocii îl obligă pe om să se miște mecanic, transformându-l exclusiv într-un instrument al propriilor sale interese distructive. Puțini sunt cei care îndrăznesc și insistă să își revendice libertatea personală, apărându-și identitatea. Ei sunt visătorii pământului, cei considerați de mulți nebuni și periculoși, cei izolați de masă și priviți ca învinși social — dar care, în final, nu sunt nici nebuni, nici periculoși și nici învinși. Pentru că ei sunt oamenii pe deplin conștienți, care luptă împotriva tuturor și a toate pentru a trăi exact așa cum își doresc, călăuziți de propria lor viziune filosofică asupra vieții.
[EN] Our book club in this retreat is centered around Nikos Kazantzakis’s Zorba the Greek. As a Greek writer, how do you view Zorba’s passion for life, freedom, and passion today, and how does his philosophy resonate with modern Greek identity?
We live in harsh and painful times — a chaotic era that leads people astray from their true goals, mocks and demeans them, and seeks by every means to crush them and alienate them from their very selves. Amidst this landscape, where hopes and dreams have grown hazy, technology—with all its implications—now appears to play the leading role in today’s society. There is no longer any room for resistance. Freedom of expression and action has vanished, simply because people have already lost control of their lives. Naturally, they are themselves to blame for this, having frequently tempted fate. They are to blame for their arrogance and hubris, and for pursuing more than what is actually needed to secure a comfortable, high-quality life for themselves and those around them.The work of Nikos Kazantzakis is more relevant today than ever. It gives voice to the human desire to return to one’s true self—to cast off the cloak of hypocrisy, banality, and the ephemeral, and to once again experience the freedom that stems from authenticity. Of course, putting such an endeavor into practice is no easy task. Desire often encounters obstacles when attempting to translate into action, as the prevailing social, political, and economic system compels the individual to move mechanically, rendering them entirely subservient to its pressures. Few are those who dare to persist in asserting their personal freedom and defending their identity. They are the dreamers of the earth—often dismissed as mad and dangerous, or viewed as social failures—who are, in reality, neither mad, nor dangerous, nor defeated. For these are the people who are fully self-aware, fighting against all odds and everyone else to live exactly as they wish—guided by their own personal philosophical outlook on life.
[EL] Η λέσχη ανάγνωσής μας σε αυτό το σεμινάριο επικεντρώνεται στο μυθιστόρημα «Βίος και πολιτεία του Αλέξη Ζορμπά» του Νίκου Καζαντζάκη. Ως Ελληνίδα συγγραφέας, πώς βλέπετε σήμερα το πάθος του Ζορμπά για τη ζωή και την ελευθερία, και πώς η φιλοσοφία του απηχεί στη σύγχρονη ελληνική ταυτότητα;
Ζούμε σε μια εποχή σκληρή και επώδυνη. Σε μια εποχή χαοτική, που αποπροσανατολίζει τον άνθρωπο από τους πραγματικούς του στόχους, που τον εμπαίζει και τον υποτιμά, επιχειρώντας με κάθε τρόπο να τον συντρίψει και να τον αποξενώσει από τον ίδιο του τον εαυτό. Μέσα σε όλο αυτό το θολό από ελπίδες και όνειρα τοπίο, φαίνεται πια πως πρωταγωνιστικό ρόλο στην κοινωνία του σήμερα παίζει η τεχνολογία με ό,τι αυτό συνεπάγεται. Δεν υπάρχει πλέον περιθώριο αντίδρασης. Δεν υπάρχει ελευθερία έκφρασης και δράσης, γιατί πολύ απλά ο άνθρωπος έχασε ήδη τον έλεγχο της ζωής του. Φυσικά και φταίει ο ίδιος γι’ αυτό, καθώς προκάλεσε πολλές φορές την τύχη του. Φταίει για την αλαζονεία και την έπαρσή του, για τη διεκδίκηση περισσότερων θέλω από αυτά που χρειάζεται για να εξασφαλίσει μια άνετη και ποιοτική ζωή για τον εαυτό του και τους γύρω του.Το έργο του Νίκου Καζαντζάκη στις μέρες μας είναι πιο επίκαιρο από ποτέ. Εκφράζει την επιθυμία του ανθρώπου να επιστρέψει στο ίδιο του το εγώ. Να διώξει από πάνω του το ρούχο της υποκρισίας, της ευτέλειας και του εφήμερου, για να βιώσει και πάλι την ελευθερία που του εξασφαλίζει η αυθεντικότητά του. Φυσικά, δεν είναι εύκολη στην πράξη μια τέτοια απόπειρα. Η επιθυμία πολλές φορές βρίσκει εμπόδια όταν επιχειρεί να εξελιχθεί σε πράξη, καθώς το ίδιο το κοινωνικό, πολιτικό και οικονομικό σύστημα της εποχής επιβάλει στον άνθρωπο να κινείται μηχανικά, καθιστώντας τον αποκλειστικά υποχείριο των δικών του επιβουλών. Λίγοι είναι εκείνοι που τολμούν και επιμένουν να διεκδικούν την προσωπική τους ελευθερία προασπίζοντας την ταυτότητά τους. Είναι οι ονειροπόλοι της γης, οι κατά πολλούς θεωρούμενοι τρελοί και επικίνδυνοι, οι αποκομμένοι από τη μάζα και θεωρούμενοι κοινωνικά ηττημένοι, που όμως ούτε τρελοί είναι τελικά ούτε επικίνδυνοι ούτε και ηττημένοι. Γιατί αυτοί είναι οι απόλυτα συνειδητοποιημένοι άνθρωποι, που παλεύουν κόντρα σε όλους και σε όλα για να ζήσουν όπως ακριβώς θέλουν, όπως τους καθοδηγεί η προσωπική τους φιλοσοφική θεώρηση της ζωής.
[RO] RB: Pentru cineva care vizitează insula Lesbos pentru prima dată, cum este la noi, prin intermediul unei tabere de lectură, care este un detaliu sau un loc „poetic” ascuns pe care turiștii îl ratează de obicei, dar pe care un scriitor îl prețuiește?
V-aș recomanda situl arheologic al Santuarului din Messon, care este dedicat Triadei Lesbiene (Zeus, Dionysos și Hera). Acest loc reprezenta un centru de cult pan-lesbian și sediul „Ligii Lesbienilor” (Koinon των Λεσβίων). Acest spațiu sacru se află în valea cu același nume, Messon, lângă Agia Paraskevi, la 35 km vest de Mytilene, la 5 km de vechea Pyrrha și la 7,5 km de vechea Arisvi. Este un loc care îi impresionează cu adevărat pe vizitatori și, cu siguranță, un scriitor îi apreciază valoarea în mod deosebit.
[EN] For someone visiting Lesbos for the first time through a Reading Retreat, what is one hidden ‘poetic’ detail or spot on the island that tourists usually miss, but a writer holds dear?
I would recommend the archaeological site of the Sanctuary of Messon, which is dedicated to the Lesbian Triad (Zeus, Dionysus, and Hera). This site served as a center of Pan-Lesbian worship and the seat of the „Koinon of the Lesbians” (League of Lesbians). The sanctuary is located in the valley of Messon—from which it takes its name—near Agia Paraskevi, 35 km west of Mytilene, 5 km from ancient Pyrrha, and 7.5 km from ancient Arisvi. It is a site that truly impresses visitors, and its value is certainly deeply appreciated by a writer.
[EL] Για κάποιον που επισκέπτεται τη Λέσβο για πρώτη φορά μέσω ενός λογοτεχνικού σεμιναρίου, ποια είναι μια κρυφή «ποιητική» λεπτομέρεια ή σημείο στο νησί που οι τουρίστες συνήθως χάνουν, αλλά ένας συγγραφέας εκτιμά ιδιαίτερα;
Θα σας πρότεινα τον αρχαιολογικό χώρο του Ιερού του Μέσσου, που είναι αφιερωμένος στη Λεσβιακή Τριάδα (Δία, Διόνυσο και Ήρα). Ο χώρος αυτός αποτελούσε ένα κέντρο παλλεσβιακής λατρείας και την έδρα του «Κοινού των Λεσβίων». Ο ιερός αυτός χώρος βρίσκεται στην ομώνυμη κοιλάδα των Μέσων, κοντά στην Αγία Παρασκευή, 35 χλμ. δυτικά από την Μυτιλήνη, 5 χλμ. από την αρχαία Πύρρα και 7,5 χλμ. από την αρχαία Αρίσβη. Είναι ένας χώρος που πραγματικά εντυπωσιάζει τους επισκέπτες του και οπωσδήποτε ένας συγγραφέας εκτιμά ιδιαίτερα την αξία του.
„Literatura unește inimile oamenilor dincolo de orice granițe”
[RO] RB: Când apare inspirația, o găsești de obicei în momentele liniștite de reflecție solitară sau în ritmul activ și vibrant al vieții zilnice de pe insulă?
Inspirația te vizitează oriunde. De altfel, nici nu te întreabă. Pur și simplu vine și îți gâdilă mintea pentru a-i acorda atenția cuvenită. Ideea este că, pentru ca după primul stimul să apară o creație finisată, și nu o simplă notare a ideii pe hârtie, sunt absolut necesare multe momente de liniște deplină, singurătate și dăruire totală.
[EN] When inspiration strikes, do you usually find it in quiet moments of solitary reflection or in the active, vibrant rhythm of daily island life?
Inspiration can strike anywhere; after all, it doesn’t ask for permission. It simply arrives and tickles your mind, demanding that you give it the attention it deserves. The thing is, however, that transforming that initial spark into a fully realized creation — rather than merely jotting the idea down on paper — requires moments of absolute calm, solitude, and total dedication.
[EL] Όταν σας επισκέπτεται η έμπνευση, τη βρίσκετε عادة σε ήσυχες στιγμές μοναχικού στοχασμού ή στον ενεργό, ζωντανό ρυθμό της καθημερινής ζωής στο νησί;
Η έμπνευση σε επισκέπτεται οπουδήποτε. Δε σε ρωτά άλλωστε. Απλά έρχεται και σου γαργαλά το μυαλό για να της δώσεις τη δέουσα σημασία. Το θέμα είναι ότι για να προκύψει μια ολοκληρωμένη δημιουργία μετά το πρώτο ερέθισμα και όχι μια απλή καταγραφή της έμπνευσης στο χαρτί, χρειάζονται οπωσδήποτε πολλές στιγμές απόλυτης ηρεμίας, μοναξιάς και ολοκληρωτικής αφοσίωσης.
[RO] RB: Astăzi te întâlnești cu un grup de cititori pasionați din România. Ce simți legat de capacitatea literaturii de a depăși granițele geografice și lingvistice pentru a conecta inimile oamenilor?
Mă simt minunat, pentru că simt că misiunea literaturii se îndeplinește în cel mai bun mod posibil. Ea unește inimile oamenilor cu o dragoste sinceră și o pasiune autentică, dând la o parte barierele geografice și lingvistice. Ce altceva și-ar mai putea dori cineva de la viață pentru a fi pe deplin fericit, dacă nu împărtășirea, comunicarea, îmbrățișarea, respectul, zâmbetul, sprijinul, căldura și acceptarea? Literatura le oferă pe toate acestea, și încă din belșug, motiv pentru care valoarea ei nu scade niciodată, oricâți ani ar trece.
[EN] Today you are meeting a group of passionate readers from Romania. How do you feel about literature’s ability to cross geographic and linguistic boundaries to connect human hearts?
I feel wonderful, because the mission of literature is being fulfilled in the best possible way. It unites human hearts with sincere love and authentic passion, sweeping away geographical and linguistic barriers. What more could one ask of life to be truly happy—if not sharing, communication, embracing, respect, a smile, support, warmth, and acceptance? Literature offers all of this—and does so generously—which is why its value never diminishes, no matter how much time passes.
[EL] Σήμερα συναντάτε μια ομάδα παθιασμένων αναγνωστών από τη Ρουμανία. Πώς αισθάνεστε για την ικανότητα της λογοτεχνίας να ξεπερνά τα γεωγραφικά και γλωσσικά σύνορα για να συνδέει τις ανθρώπινες καρδιές;
Αισθάνομαι υπέροχα. Γιατί το χρέος της λογοτεχνίας εκπληρώνεται με τον καλύτερο δυνατό τρόπο. Ενώνει με ειλικρινή αγάπη και αυθεντικό πάθος τις ανθρώπινες καρδιές, αποδιώχνοντας από πάνω τους γεωγραφικά και γλωσσικά εμπόδια. Τι άλλο να ζητήσει κανείς από τη ζωή του για να είναι απόλυτα ευτυχισμένος, αν όχι το μοίρασμα, την επικοινωνία, το αγκάλιασμα, τον σεβασμό, το χαμόγελο, την υποστήριξη, τη θέρμη και την αποδοχή; Η λογοτεχνία τα προσφέρει όλα αυτά και μάλιστα απλόχερα, γι’ αυτό και η αξία της δεν υποτιμάται ποτέ, όσα χρόνια κι αν περάσουν.
”Poezia este singurul remediu împotriva singurătății și a înstrăinării”
[RO] RB: Mulți participanți din tabăra noastră de carte iubesc să scrie, să se exprime sau să țină jurnale. Ce sfat i-ai da unui cititor care dorește să își găsească propria voce literară autentică?
L-aș sfătui să nu înceteze niciodată să fie el însuși. Să nu îi fie teamă să se expună personal, având impresia că nu scrie bine sau că cineva îl va lua în râs pentru modul în care scrie sau pentru ceea ce scrie. Să exerseze zilnic scrisul pentru a-și îmbunătăți exprimarea, dar să nu încerce niciodată să copieze stilul altui autor, pentru că astfel își va pierde autenticitatea și, prin urmare, cel mai de preț element al său: identitatea personală. Iar când cineva își pierde identitatea personală, nu își mai poate convinge cititorul de adevărul pe care îl emană cuvântul său, oricât de bine ar crede că joacă un rol. Sfatul meu este deci acesta: scrie în modul tău propriu, simplu și spontan, așternând adevărul tău interior și doar pe acesta.
[EN] Many participants in our book camp love to write, express themselves, or journal. What advice would you give to someone who wants to find their own authentic literary voice?
I would advise them never to stop being themselves. They should not be afraid to put themselves out there—fearing that they do not write well or that someone might mock their writing style or content. They should practice writing daily to improve their expression, yet never attempt to imitate another author’s style; doing so would cause them to lose their authenticity—and with it, the most valuable part of themselves: their personal identity. And when someone loses their personal identity, they cannot convince the reader of the truth conveyed by their words, no matter how well they believe they are feigning it. My advice, then, is this: write in your own simple and spontaneous way, capturing your inner truth—and nothing but that.
[EL] Πολλοί συμμετέχοντες στο σεμινάριο βιβλίου μας αγαπούν να γράφουν, να εκφράζονται ή να κρατούν ημερολόγιο. Ποια συμβουλή θα δίνατε σε κάποιον που θέλει να βρει τη δική του αυθεντική λογοτεχνική φωνή;
Θα τον συμβούλευα να μη σταματήσει ποτέ να είναι ο εαυτός του. Να μη φοβάται να εκτεθεί προσωπικά, έχοντας την εντύπωση ότι δεν γράφει καλά ή ότι κάποιος θα τον χλευάσει για τον τρόπο που γράφει ή γι’ αυτά που γράφει. Να εξασκείται καθημερινά στη γραφή, ώστε να βελτιώνει την έκφρασή του, ωστόσο να μην προσπαθήσει ποτέ να αντιγράψει το ύφος κάποιου άλλου συγγραφέα, γιατί έτσι θα χάσει την αυθεντικότητά του, επομένως το πιο πολύτιμο στοιχείο του εαυτού του, την προσωπική του ταυτότητα. Κι όταν κάποιος χάνει την προσωπική του ταυτότητα, δεν μπορεί να πείσει τον αναγνώστη του για την αλήθεια που εκπέμπει ο λόγος του, όσο καλά κι αν πιστεύει πως υποκρίνεται. Η συμβουλή μου λοιπόν είναι αυτή: Να γράφει με τον δικό του απλό κι αυθόρμητο τρόπο, αποτυπώνοντας την εσωτερική του αλήθεια και μόνο αυτή.
[RO] RB: Într-o lume digitală, cu un ritm rapid, de ce crezi că poezia rămâne esențială pentru sufletul omenesc?
Pentru că este singura tovărășie adevărată pentru om, remediul împotriva singurătății, a anxietății, a opresiunii și a înstrăinării. Este singura cale ce i se oferă pentru a-și dezvălui emoțiile, gândurile și dorințele, fără teamă și fără a fi încătușat de restricții.
[EN] In a fast-paced, digital world, why do you think poetry remains essential for the human soul?
For it is man’s only true companion—the remedy for loneliness, anxiety, oppression, and alienation. It is the only avenue available to him to lay bare his emotions, thoughts, and desires, free from fear and unencumbered by constraints.
[EL] Σε έναν ψηφιακό κόσμο με γρήγορους ρυθμούς, γιατί πιστεύετε ότι η ποίηση παραμένει απαραίτητη για την ανθρώπινη ψυχή;
Γιατί είναι η μόνη αληθινή συντροφιά στον άνθρωπο, το φάρμακο απέναντι στη μοναξιά, το άγχος, την καταπίεση και την αποξένωση. Είναι ο μόνος τρόπος που του προσφέρεται για να ξεδιπλώσει τα συναισθήματά του, τις σκέψεις και τις επιθυμίες του, χωρίς να φοβάται και χωρίς να δεσμεύεται από περιορισμούς.
Biografie – despre Stella Petridou
Stella Petridou este originară din Skoutaros, un sat de pe insula grecească Lesbos. A terminat școala și și-a urmat studiile la Universitatea din Ioannina, Catedra de Filosofie, Pedagogie și Psihologie. Și-a continuat pregătirea absolvind Școala de Cadre a Pazei de Coastă Elene și lucrează în prezent ca ofițer în Paza de Coastă. Este poetă, compozitoare, textieră și mamă a trei copii.
Poeziile ei au fost incluse în diverse antologii poetice și au fost publicate în reviste literare, atât tipărite, cât și online. A primit numeroase premii pentru activitatea sa de poetă și compozitoare în cadrul unor concursuri naționale și internaționale. Până în prezent, a publicat treisprezece volume de poezie, patru cărți pentru copii/povești și două romane.
Stella Petridou este, de asemenea, membru fondator și președintă a Asociației Scriitorilor din Egeea, antologatoare și redactoare a lucrărilor colective ale asociației, creatoare și redactor-șef al revistei literare online „Texnes OnLine” (texnesonline.gr) și critic literar. În paralel, administrează blogul personal intitulat „Lyrides” (lyrides.blogspot.com).
Nota redacției: interviul a fost luat în engleză, iar Stella a ales să traducă întrebările în greacă și să răspundă în limba natală. Așadar, e posibil să întâlniți exprimări nu tocmai corecte, pentru că noi, la rândul nostru, am tradus în română. Ne-am dorit însă să o cunoaștem mai bine, iar în septembrie ne și întâlnim cu ea în Lesbos, la clubul de lectură și la atelierul de scriere creativă. Sperăm ca noi, editura iCarte, iParte, să-i și facem cunoscute scrierile în România. Stella Petridou este o scriitoare pe care mie, personal, ca scriitoare și persoană care promovează cărțile și cititul, mi-ar plăcea să o citesc:)
To provide the best experiences, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent may adversely affect certain features and functions.
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
Technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to send advertisements or to track the user across a website or across multiple websites for similar marketing purposes.